Bun venit pe tărâmul dezvoltării personale – fără limite!

2016 / 16 iunie

Cum NU se face performanţă

Vechile metode de antrenament din fotbal nu produc rezultate

De la fotbaliştii români învăţăm cum NU se face performanţă.

Primul pas – şi cel mai important – este să ne comparăm constant cu ceilalţi. Şi să ne blocăm singuri, considerându-i „mai valoroşi”.

Iar dacă „plus-valoarea” mai este şi cuantificată în cifre, anunţate de cineva cu prestigiu, cu atât mai bine.

Şi chiar dacă încercăm să raţionalizăm, observând că de fapt nimic nu este pre-stabilit, ci rezultatul final depinde doar de dorinţa unuia sau altuia de a câştiga, la nivel emoţional deja renunţăm la luptă şi ne propunem doar „să facem o figură frumoasă” şi „să-i punem în dificultate”.

Este ilustrarea relaţiei dintre conştiinţa valorii personale (stima de sine) şi încrederea în sine. Lăsându-i pe alţii să ne stabilească valoarea, considerând mereu că trecutul ne defineşte şi nu putem decât să-l repetăm, ne auto-limităm atât aspiraţiile, cât şi rezultatele.

În realitate, atât în sport cât şi în viaţă, fiecare situaţie este unică şi reprezintă o nouă oportunitate de a ne descoperi şi depăşi limitele. Cum să o facem? Iată câteva soluţii bazate pe experienţa mea de lucru cu sportivii.

Meciul se câştigă din tunel

Vă invit să urmăriţi intrarea echipei României la meciul cu Elveţia de la Euro 2016. După ce s-au lăsat aşteptaţi aproape 3 minute, lucru care îl face pe puştiul din stânga să-şi pună mâna în şold, iar pe jucătorii elveţieni să se uite lung spre uşa pe care urmează să intre românii, vă rog să calibraţi stabilitatea, determinarea şi dorinţa de victorie pe care le exprimă non-verbal jucătorii noştri.

Aţi observat şi cât de jenat se uită Chipciu într-o parte, după ce a dat mâna cu căpitanul echipei adverse?

Chiar dacă nu aţi şti deja rezultatul meciului, ce şanse le acordaţi românilor? Aţi paria pe victoria lor? Predicile generallui Iordănescu îi mobilizează – sau din contră?

Dacă titularii din Naţionala de fotbal a României consideră că valoarea lor pe teren este indicată de cât de bine au reuşit să-i vândă în străinătate fraţii Becali sau alţi impresari, garantat vor pierde meci după meci. Făcând „o figură frumoasă”.

Dar dacă vor învăţa ceva de la Naţională feminină de handbal a României, îşi vor descoperi adevărata valoare.

Ce-i drept, handbalistele au avut antrenor care nu urla la jucătoare, nici nu le înjura sau umilea, ci le-a adus preparator mental. Şi, înaintea meciului decisiv, s-au adunat singure în camera uneia dintre ele şi au decis că nimeni nu le poate lua titlul de campioane.

Aşa că, fără niciun sprijin extern, au intrat pe teren şi şi-au câştigat locul binemeritat în istoria sportului – şi inimile noastre.

O puteţi face şi voi. Eliberându-vă de fascinaţia faţă de trecut şi adaptându-vă rapid la prezent şi viitor. Aşa cum au făcut-o membrii Generaţiei de Aur la începutul anilor ’90.

Un adevăr simplu

În sportul modern, nu se mai poate face performanţă fără suport psihologic. Preparatorul mental, coachul strategiei interne, sunt cel puţin la fel de importanţi ca şi preparatorul fizic sau creatorul de strategii de joc.

Că este vorba despre fotbal, gimnastică, înot, atletism sau tenis, asistăm la sfârşitul erei în care rezultatele erau obţinute de frica bătăii sau a urletelor antrenorilor. La fel cum s-a sfârşit era telefonului masiv, de ebonită, cântărind vreo 2 kilograme, ce a fost înlocuit cu gadgeturi superinteligente, de 100 de grame.

Toţi cei care am avut ocazia să fim în preajma performerilor ştim că aceste „tehnici” reprezintă „scheletul din dulapul” performanţelor sportive româneşti. Dopajul sovieticilor sau al est-germanilor a fost înlocuit în România de bătaie, înjurături, urlete, privaţiuni şi umilinţe de neînchipuit.

Iar cei care au trecut prin acest regim pentru a deveni sportivi de performanţă se comportă la fel în calitate de antrenori, fiindcă nu cunosc alte metode.

Un coach este util chiar şi în fotbal

În 2000 mi-am oferit sprijinul echipei de fotbal Steaua (deţinută pe atunci de fraţii Păunescu). După aproape 2 ore de prezentare a ofertei şi discuţii, Viorel Păunescu a oftat adânc şi mi-a spus:

– Ştiu că poţi realiza tot ce mi-ai spus. Sunt convins că voi regreta că resping oferta ta. Dar într-o echipa de fotbal, antrenorul este şi mama, şi tata, şi psihologul echipei. Nu te-ar lăsa să intri nici măcar în vestiar, ca să nu-i „strici echipa”.

Frustrat, am mers la FC Rapid. Acolo, preşedintele clubului îşi dădea doctoratul în ştiinţele sportului, astfel că am avut parte de o oarecare deschidere.

Vreme de 3 luni am lucrat cu echipa de juniori, care era pe locul 8 şi pierduse sau făcuse egal ultimele 5 meciuri.

Viorel Păunescu avusese dreptate: a trebuit să lupt mai bine de o lună pentru dreptul de a asista la antrenamente, iar meciurile le-am privit iniţial din tribună.

Dar cum sunt un tip perseverent (spre disperarea unora), nu m-am lăsat şi, în decembrie, echipa ajunsese pe locul doi, câştigând ultimele 5 meciuri, inclusiv pe cel cu Dinamo.

Un coach mental creşte eficienţa jocului individual.

Singura diferenţă fusese faptul că au început să gândească, să se simtă o echipă şi să înţeleagă rolul tacticii şi strategiei. Şi, mai ales, începuseră să creadă în ei şi în valoarea lor.

Un coach mental formează spiritul de echipă, mai repede şi mai stabil.

Lucruri pe care doar interacţiunea cu un coach mental li le putuse insufla. Un coach care îi sprijinise să facă saltul de la alerga disperaţi de colo-colo pe teren la a-şi crea şi valorifica situaţii de gol chiar şi când erau huiduiţi, scuipaţi şi înjuraţi de 10.000 de suporteri adverşi, dezlănţuiţi împotriva unor puşti de 15-17 ani.

Fotbal-5

Un coach mental aduce plus-valoare

Iar clubul a câştigat, ulterior, 3,5 milioane de Euro din vânzarea a doi dintre tinerii cu care am lucrat. Şi care şi-au confirmat valoarea la nivel european (unul jucând ani de zile chiar în Franţa).

Un coach mental creşte valoarea pe piaţă a jucătorilor.

Un coach mental facilitează luarea deciziilor

Desigur, majoritatea nu au devenit jucători profesionişti. Însă chiar şi această idee am abordat-o în discuţiile cu ei, eliberându-i de iluzia că orice alternativă de viitor ar fi însemnat un dezastru.

Şi, mai ales, susţinându-le dorinţa de a-şi termina liceul, în ciuda sugestiilor venite de la impresari cum că un fobalist profesionist nu are nevoie de şcoală.

Da, mai puţin educaţi ar fi fost mai docili. Şi mai uşor de înşelat în privinţa salariului ori a procentului acordat impresarului. Şi chiar i-ar putea dribla pe cei obişnuiţi să câştige de pe urma sa – lucru de neacceptat în fotbalul patriarhal.

Un coach mental motivează jucătorii pentru succes.

Numai că un coach lucrează pentru binele clientului său, nu pentru cel al altor persoane. Şi facilitează şi accelează obţinerea de rezultate. Astfel că, în loc să fie o cheltuială suplimentară, prestaţia sa este o investiţie în performanţă şi realism.

Aşa că închei cu o parafrază la o reclamă din anii ’80, ce spunea: „Daţi copiilor dulciuri!”:

Daţi sportivilor coachi mentali, căci vor obţine constant performanţele de care sunt capabili!

 

Imaginile ce ilustrează acest articol provin din arhiva personală şi surprind secvenţe dintr-un joc susţinut în compania echipei unei şcoli de fotbal din Coreea de Sud. Preluarea lor este absolut interzisă, în toate mediile.

Articole similare

Simplu, complex și complicat în coaching În funcție de ce știe și poate de la bun început clientul despre obiectiv și modul în care și-l poate atinge, abordarea de coaching poate fi simplă, c...
Înmulțirea potenţialului interior O nouă etapă a procesului de Life Coaching transformaţional, menită să scoată din zona inconştientă accesul la talentele şi resursele înnăscute şi să ...
Gospodărirea deducerilor din impozite Din seria începută cu Ordonanţa 13 şi continuată cu Legea salarizării unitare, în Săptămâna Mare ne-a fost servită ştirea despre Impozitul pe Gospodăr...
Neseriozitatea seriozității excesive În cadrul seminarului de la Orlando la care particip în calitate de trainer-asistent, Richard Bandler a dezvoltat tema neseriozității tendinței de a f...
Mitul #1: Coachul este expertul… ... care posedă cunoştinţele „adecvate” pentru a rezolva problemele clienţilor. Realitate: Coachingul este o alianţă în cadrul căreia clientul are ca...

Nu se mai pot face comentarii.