Studiu de caz: „Mi-e prea bine ca sa pot pleca 
si prea rau ca sa mai stau alaturi de tine!”

Una dintre cele mai frecvente situatii in coachingul relational este cea in care aspectele placute si cele neplacute au un impact relativ egal asupra clientului. De aceea, apar oscilatii intre decizia de separare sau de continuare a relatiei, niciuna dintre ele neputand fi mentinuta mai mult de cateva zile si nici dusa cu adevarat la indeplinire. Acest lucru scade foarte mult increderea in sine a clientului si ii afecteaza viata profesionala, deoarece conduce la alternarea intre stari de speranta si de disperare sau dezorientare.

Rolul coachului este de a-i facilita:

• identificarea naturii conflictului interior ce intretine aceasta situatie,
• asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni ce conduc la perpetuarea situatiei,
• identificarea si corectarea deciziilor eronate, ce au generat situatia actuala,
• gasirea de alte modalitati pentru satisfacerea nevoii ce sta la originea conflictului interior,
• asumarea de noi comportamente, constructive si in acord cu valorile si personalitatea clientului

Marcel are putin peste 30 de ani si avea probleme in cea de-a treia relatie serioasa din viata lui. Cu doi ani in urma a cunoscut-o pe Corina, cu aproape 10 ani mai tanara decat el, in momentul in care el decisese sa ia o pauza in cadrul relatiei anterioare. Aceasta fusese o relatie „perfecta” din punctul de vedere social, alaturi de Elena putand obtine tot ce isi doreste un cuplu tanar - mai putin pasiune. Insa alaturi de Corina a descoperit ce inseamna sa fie barbatul dorit de o femeie, sigur pe el si pe relatia plina de pasiune, pe care a tratat-o initial ca pe o aventura pasagera.

Lucrurile insa s-au schimbat dupa circa 6 luni, atunci cand speranta lui de a reveni alaturi de Elena s-a spulberat, intrucat ea si-a gasit alt partener. Nemaiavand plasa de siguranta a vechii relatii, Marcel a devenit din ce in ce mai nesigur pe capacitatea lui de a o pastra alaturi de el pe Corina. A aparut gelozia, fara fundament, ca manifestare a neincrederii in sine, dar si ca instrument de manipulare a Corinei. Astfel ca urmatoarea perioada a fost plina de certuri si impacari, de despartiri si reluari ale relatiei, ce au condus la aparitia in Marcel a doua parti aflate in conflict:

• partea „cu minte” (cuminte) care il indeamna sa se separe definitiv de Corina, fiindca „nu de asa ceva are nevoie” si „ii afecteaza intreaga viata”,
• partea „dementa” ce ii trezeste mereu speranta ca „lucrurile se pot repara” si gelozia ca „altul ti-ar putea locul alaturi de ea”.

Luand in calcul diferitele variante de evolutie a situatiei, Marcel si-a dat seama ca din momentul in care a descoperit pasiunea, ea este un element fundamental al asteptarilor sale de la o relatie. Verificand daca ar fi putut transfera pasiunea si catre relatia cu Elena, s-a convins ca acest lucru nu era posibil, astfel ca a pus punct cu adevarat sperantei de a-si relua relatia cu ea.

A urmat verificarea posibilitatii de a crea „perfectiune sociala” in relatia cu Corina. Aceasta a dus la un moment de „AHA”, in care Marcel si-a dat seama ca putin dupa ce s-au imprietenit, Corina i-a dat semnale clare ca doreste o relatie stabila, de durata cu el. Numai ca respinsese aceasta posibilitate din doua motive:

• „si eu la 22 de ani eram foarte instabil, asa ca eram sigur ca nu poate fi serioasa”,
• „aveam control deplin asupra situatiei, amenintand-o mereu pe Corina ca ma intorc la Elena”.

Acestea au fost elementele-cheie ca au stat la baza deciziei eronate:

• o emotie (senzatia de siguranta derivata din control) ce masca alta mai profunda (frica de abandon),
• o interpretare data situatiei, drept una pasagera, fara viitor.

Din momentul in care a devenit constient de efectele deciziei sale, de a sacrifica relatia cu Corina de dragul sperantei de revenire in vechea relatie, i-a fost usor sa-si descopere propria responsabilitate in crearea si mentinerea actualei situatii. Iar in spatele tuturor acestor actiuni, a identificat aceeasi nevoie - cea de siguranta. Iar aici discutia centrata pe costuri si beneficii a permis reformularea asteptarilor si actiunilor sale. Marcel a descoperit ca isi crea false sentimente de siguranta, prin manipularea nevoilor Corinei, cu costul sacrificarii sigurantei pe termen lung pe care i-ar fi oferit-o o relatie „perfecta” si plina de pasiune.

Din aceasta pozitie, i-a fost foarte usor sa ia o noua decizie: de a accepta confruntarea cu mici nesigurante temporare, pentru a lasa relatia cu Corina sa evolueze pe toate planurile. Si a putut sa-si defineasca noi atitudini, noi comportamente, noi asteptari si criterii de evaluare ale calitatii relatiei, pe care sa le utilizeze in continuare.

Si astfel, intr-o singura sedinta de coaching NLP, Marcel:

• si-a recastigat increderea in sine si linistea interioara, prin armonizarea relatiei dintre partea „dementa” si cea „cu-minte”,
• si-a redefinit relatia cu Corina si a decis sa-i acorde o noua sansa, nu pe baza doar a sperantei, ci a unui set diferit de atitudini, comportamente si evaluari,
• si-a sporit autocontrolul emotional si capacitatea de prevedere a consecintelor deciziilor sale,
• a dat o directie constructiva geloziei, folosind-o ca motivator pentru a realiza schimbarile decise,
• a descoperit ca perfectiunea si pasiunea pot coexista in relatia de cuplu, daca le da voie sa se manifeste pe deplin.

Nota: Cazul este real, face parte din portofoliul de clienti al lui Daniel Bichis, iar numele persoanelor au fost schimbate, pentru a le asigura confidentialitatea.